belea

Forms

belea f (plural belele)^[1] Older texts also have belă in Moldavia and beleă; the plural is belele.^[2][3][4]

Etymology

It is borrowed from Ottoman Turkish بلا (belâ, “trouble, misfortune”).^[5][6][7][1] The Turkish word is from Arabic بَلَاء (balāʔ, “trial, hardship, misfortune”), a noun of the verb “to test, put to the trial”;^[5][1] Wiktionary has it pass through Persian بلا (balâ).^[5][1] Șăineanu explained the Romanian singular ⟨belea⟩, instead of an expected ⟨belà⟩, as rebuilt from the plural ⟨belele⟩;^[8][9] Scriban compared the same ending in merea.^[8][9]

The same Turkish word is found south of the Danube: Aromanian bil'é and Megleno-Romanian bileá.^[6][10][11] Across the Balkans it gave Modern Greek μπελιάς (beliás), Albanian belja, Bulgarian беля (belja) and Serbo-Croatian belaj.^[6][12] The DA counts it among the few Turkish words that spread to Transylvania as well.^[3]

Earliest recorded meaning

DELR dates the first record to 1693–1714, in Radu Greceanu's chronicle, with the sense “an unexpected event that brings trouble”.^[5] Tiktin and the DA quote Neculce, about 1743: the pasha was to remove the Turks from Iași „ca să nu facă vreo belea țării și târgului” “so that they should bring no trouble on the country and the town”.^[13][3]

Semantic evolution

The DA notes that the word keeps the idea of something sudden and unforeseen, which shows in the verbs it goes with: trouble “falls” on someone or someone “finds” it.^[3] By extension it names a person who causes nothing but trouble, as in the proverb „Nevasta frumoasă e belea la casă” “a pretty wife is trouble in the house”.^[3][7] Other proverbs in Zanne's collection play on it, such as „Comoară găsită, belea nesfârșită” “a treasure found, endless trouble”.^[3] The DA also records a rare popular sense “menstrual period”.^[3] In slang it can mean one's wife, said disparagingly, and, as an indeclinable adjective, “terrific” or “terrible”.^[14][15]

Timeline

• 1693–1714 – the first record, in Radu Greceanu's chronicle.^[5]
• c. 1743 – belea “trouble” in Neculce's chronicle.^[13]
• 1809 – beleă in a document of that year.^[3]
• 1857 – the derivative belaliu “causing trouble; fussy”, from Turkish.^[5]
• 1939 – the regional beligiu “troublemaker” and its feminines.^[5]

Meanings

Noun

1. (colloquial) An unforeseen event that brings trouble; a pacoste, a bucluc.^[7][4][1]
2. A person who causes nothing but trouble: Ce belea de om!^[7][9]
3. (rare, popular) A menstrual period.^[3]
4. (slang, pejorative) One's wife.^[14]

Word family

• belaliu

Related words

• Aromanian bil'é
• Ottoman Turkish بلا (belâ)

Usage notes

Common phrases are a da de belea “to get into trouble”, a-și găsi beleaua “to ask for trouble” and a băga pe cineva în belea “to get someone into a mess”.^[7][16] An unrelated belea is a name for a white sheep or cow, formed on băl.^[3][17]

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ Șăineanu, Lazăr (1885), Elemente turcești în limba română, București (offprint from Revista pentru istorie, archeologie și filologie), p. 14
3. ^ a b c d e f g h i j Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. belea
4. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 195
5. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. belea
6. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. belea
7. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 99
8. ^ a b Șăineanu, Lazăr (1900), Influența orientală asupra limbei și culturei române, vol. I: Introducerea; vol. II.1: Vorbele populare; vol. II.2: Vorbele istorice, literare, Indice, București: Socec, p. II.1, 45
9. ^ a b c Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 162
10. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 207
11. ^ Capidan, Theodor (1935), Meglenoromânii III: Dicționar meglenoromân, București: Academia Română, p. 39
12. ^ Georgiev, Vladimir I. et al. (eds.) (1971–), Bălgarski etimologičen rečnik, Sofija: Izdatelstvo na Bălgarskata akademija na naukite, p. 1, 42
13. ^ a b Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. belea
14. ^ a b Volceanov, George (2007), Dicționar de argou al limbii române, București: Niculescu, p. s.v. belea
15. ^ Dimitrescu, Florica (1997), Dicționar de cuvinte recente, 2nd ed., București: Logos (with the 3rd ed., 2013, in CLRE), p. s.v. belea
16. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. belea
17. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. băl