bețiv

Forms

bețiv m or n (feminine singular bețivă, masculine plural bețivi, feminine/neuter plural bețive)^[1] The older form bețiu lives on in Banat and Oltenia: „Frate-meu e om bețiu Și te vinde pe rachiu” “my brother is a drunkard and will sell you for brandy”.^[2][3] Klein's dictionary of 1801 spells it Betzív.^[4] In the Moldovan Cyrillic alphabet the word was written бецив.^[1]

Etymology

Its formation is disputed.^[5][6] Ciorănescu takes it as a later form from Romanian bețiu (“drunkard; intoxicating”), itself formed from Romanian beat (“drunk”) + -iu, with the same change of ending as in pairs such as brudiu – brudiv.^[6] That adjective continues Latin bibitus (“drunk”), the past participle of bibō (“to drink”).^[6][7][8]

The DA also derives it from the same adjective with the suffix ⟨-iu⟩, which became ⟨-iv⟩ perhaps under the influence of the Old Church Slavonic пианивъ (pijanivŭ, “drunken”);^[2] Scriban too compares the Slavonic word,^[9] and Tiktin derives the word directly from the adjective.^[10] NODEX and Wiktionary analyse it as beție with the suffix -iv.^[11][1] Candrea and Densusianu instead derived the form in ⟨-iu⟩ from a reconstructed Vulgar Latin *bibitivus, the ending being replaced by the Slavonic suffix ⟨-iv⟩;^[3] DEX and MDA2 compare this Latin form, and the DLRM derives the word from an inherited form in ⟨-iu⟩ with the suffix ⟨-iv⟩.^[5][12][13] Ciorănescu rejects both the Latin reconstruction and the Slavonic influence as unnecessary.^[6]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to 1551–1553, in Matthew 24:49, where the wicked servant eats and drinks with the drunken.^[10] MDA2 and the DA cite Coresi's Evanghelie cu învățătură (1581): „Bețivii și curvarii... păstori de porci chiamă-se” “drunkards and fornicators... are called swineherds”.^[12][2]

Semantic evolution

The word has always meant a person given to drink, as adjective and noun; the 17th-century Slavonic–Romanian lexicons use it to gloss Slavonic пианивъ.^[14][2] Of drinks it meant “intoxicating”: the Anonymus Caransebesiensis glosses bețiu with Latin inebrians.^[2][12] Ispirescu's bețiv împărătesc “imperial drunkard” is a great drunkard, and Alecsandri's bețiv de cărți a passionate card player.^[2][10] The feminine bețivă names the vinegar fly, also musculiță bețivă, which swarms around casks of wine; a plant that needs much water is also called bețiv.^[15][12][16]

Romanian formed the augmentatives bețivan and bețivoi and the verb bețivi “to booze”.^[10][6] A proverb says that even the devil comes out to meet the drunkard with a measure of drink: Bețivului și dracu-i iese cu ocaua înainte.^[10][2]

Timeline

• 1551–1553 – the first record, in Matthew 24:49.^[10]
• 1581 – bețivii in Coresi's Evanghelie cu învățătură.^[12][2]
• 1649 – bețiv glossing Slavonic пианивъ in Mardarie's lexicon.^[14]
• 1688 – bețiv and bețivul in the Bucharest Bible.^[17]
• 1691 – the feminine bețivă, of a quarrelsome wife.^[2]
• 1801 – Betzív “drunkard” in Klein's dictionary.^[4]

Meanings

Adjective

1. Given to drinking; alcoholic.^[5][12][1]
2. (of drinks) Strong, intoxicating.^[12][15]
3. (of plants) Needing much water.^[12][15]

Noun

1. A drunkard, a person addicted to alcohol.^[5][18][1]
2. bețiv de cărți (rare): a passionate card player.^[12][2]

Word family

• bețivan
• bețivi
• bețivănie

Related words

• beat
• beție
• îmbăta

Usage notes

Musculiță bețivă (or muscă-bețivă) is the vinegar fly, which lives in swarms around vessels of alcoholic drink.^[15][13]

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i j Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. bețiv
3. ^ a b Candrea, I.-A.; Densusianu, Ov. (1907–1914), Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine (A–Putea), București
4. ^ a b Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 313
5. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 101
6. ^ a b c d e Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. beat
7. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 1080
8. ^ Lewis, Charlton T.; Short, Charles (1879), A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
9. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 166
10. ^ a b c d e f Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. bețiv
11. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. bețiv
12. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 201
13. ^ a b Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 1, 78
14. ^ a b Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. bețiv
15. ^ a b c d Dima, Eugenia (coord.) (2007), Dicționar explicativ ilustrat al limbii române, Chișinău: Arc / Gunivas, p. s.v. bețiv
16. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. bețiv
17. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Prov 23:20
18. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 1, 231