anțărț

Etymology

It is inherited from Latin annō tertiō (“in the third year”), the ablative of annus (“year”) with tertius (“third”).^[2][3][4][1] Counting inclusively, the third year back is two years ago.^[5][2] The REW lists Romansh and Sardinian parallels.^[2] The word survives south of the Danube: Aromanian antsãrtsu (also andzărțu) and Megleno-Romanian anțǫ̣́rț.^[2][6]

Earliest recorded meaning

DELR's first record is the variant anțerț in an anonymous glossary of about 1650;^[2][7] Tiktin cites a glossary of about 1670.^[2][7] MDA2 cites Neculce's chronicle.^[4] A Slavonic–Romanian lexicon of 1678 has the word too.^[8]

Semantic evolution

The sense has stayed “two years ago”, usually after mai: Alecsandri has „Mai anțărț la iarmaroc, la Fălticeni” “two years ago at the fair in Fălticeni”.^[7][9] With mai it can also be vaguer, “a few years ago”.^[4][10] It often stands with an “last year” and estimp “this year”.^[4][11] The Lexicon de la Buda of 1825 glosses anțărtiu with Latin anno abhinc tertio, ante biennium.^[12] The dictionaries now label it regional or popular.^[13][10]

Timeline

• c. 1650 – anțerț in an anonymous glossary, the first record.^[2]
• c. 1670 – in a glossary cited by Tiktin.^[7]
• 1678 – in a Slavonic–Romanian lexicon.^[8]
• 1825 – anțărtiu in the Lexicon de la Buda.^[12]

Meanings

Adverb

1. (regional) Two years ago, the year before last year.^[13][1]
2. mai anțărț: a few years ago.^[4][10]

Related words

• an
• estimp

Usage notes

The stress is on the second syllable, anțắrț, and also on the first, ánțărț.^[13][2] Variants are anțerț and anțerți;^[4][5] Scriban notes that the Latinists wrote anțerț.^[4][5]

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. an
3. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. anțărț
4. ^ a b c d e f g Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 76
5. ^ a b c Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 108
6. ^ Cunia, Tiberius (2008), Dictsiunar a limbãljei armãneascã, Editsii Timpurarã (after T. Papahagi, Ș. Mihăileanu and I. Dalametra; online at dixionline.net), p. 80
7. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. anțărț
8. ^ a b Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. anțărț
9. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 1, 97
10. ^ a b c Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. anțărț
11. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. anțărț
12. ^ a b Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 23
13. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 52