amabil

Forms

amabil m or n (feminine singular amabilă, masculine plural amabili, feminine/neuter plural amabile)^[1]

Etymology

It is borrowed from French aimable;^[1] DELR, MDA2 and DEX add borrowed from Latin amābilis (“lovable”) as a second source.^[2][3][4][1] Tiktin names only the French word, Scriban only the Latin one.^[5][6] The neologism dictionaries give Italian amabile and Latin as the models.^[7][8][9] The Latin adjective is formed on amō (“to love”) with the suffix -bilis.^[2][10]

Earliest recorded meaning

The first record is in Iordache Golescu's dictionary, the Condica limbii rumânești of about 1832, with the sense “friendly, polite”.^[2][5]

Semantic evolution

The Latin sense “worthy of love” is recorded in the dictionaries of the 19th and early 20th centuries, but the French sense “friendly, obliging, polite” prevailed.^{[3][11][12][4]} CADE describes the word as Latin amabilis with the meanings of French aimable.^[13] The noun amabilitate followed in 1840, and music took the Italian amabile as a performance direction in 1905.^[2]

Timeline

• c. 1832 – amabil in Golescu's Condica.^[2]
• 1840 – amabilitate “kindness”.^[2]
• 1848 – listed by Negulici among the new words, glossed “pleasant, kind”.^[14]
• 1905 – amabile, the musical term.^[2]
• 1987 – neamabil “unkind”.^[2]

Meanings

Adjective

1. kind, friendly, obliging; polite: A fost foarte amabil cu noi.^[4][3]
2. (dated) Worthy of being loved, lovable.^[3][12]
3. (adverbially) Kindly: Ne-a răspuns amabil.^[15][1]

Word family

• amabilitate
• neamabil

Related words

• amabile

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. amabil
3. ^ a b c d Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 48
4. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 33
5. ^ a b Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. amabil
6. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 92
7. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. amabil
8. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. amabil
9. ^ Gabinschi, Marcu (2001), Dicționar de dublete etimologice ale limbii române, 2nd ed., Chișinău: Litera, p. 63
10. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
11. ^ Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 1, 34
12. ^ a b Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 20
13. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească, p. s.v. amabil
14. ^ Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. amabil
15. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 1, 70