știință

Forms

știință f (plural științe)^[1] In the Moldovan Cyrillic alphabet the word is written штиинцэ.^[1]

Etymology

It is formed from Romanian ști + -ință, like voință from voi.^[2][3][4] Ciorănescu, following Tiktin, also allows a direct descent from Latin scientia (“knowledge”), a word the REW does not record in Romanian,^[4] and Wiktionary gives both explanations.^[1] For the sense “science” the DLR and MDA2 compare the Latin word, Italian scienza and French science, and Marcu derives this sense from French.^[2][3][5] A rare old form șiență is a borrowing of the Italian word.^[2]

The verb ști continues sciō (“to know”), which among the Romance languages survives only in Romanian and Sardinian.^[6] Compare Aromanian shtiintsã, explained the same two ways.^[1]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to 1563, in Coresi's Praxiu.^[7] MDA2 cites Coresi's Carte de învățătură of 1581, where the word means “knowledge, awareness”: „Devăm amu pune științele noastre înaintea lu Dumnezeu” “if we now lay our knowledge before God”.^[3][2]

Semantic evolution

In the old language the word meant knowing or being informed about something, mostly with the verbs a avea and a lua (a lua știință de “to learn of”), and pomul științei binelui și răului is the tree of the knowledge of good and evil.^[3][2] Nicolae Costin wrote that history needs „și învățătura și știința altor țări” “both the learning and the knowledge of other countries”.^[7][2] Klein's dictionary of 1801 glosses shtiíntza with Latin scientia.^[8]

In the 19th century the word took on the sense of a systematic body of knowledge, “science”, on the model of French.^[5][2] The DLR quotes om de știință “scientist” from Maiorescu on.^[2] Știință-ficțiune “science fiction”, after the English and French term, is recorded in the press from 1969.^[9] The phrases cu bună știință “knowingly” and știință de carte “literacy” keep the older senses.^[10]

Timeline

• 1563 – the first record, in Coresi's Praxiu.^[7]
• 1581 – științele “knowledge” in Coresi's Carte de învățătură.^[3][2]
• 1649 – știință glosses Slavonic words for knowledge and skill in Mardarie's lexicon.^[11]
• 1801 – shtiíntza “scientia” in Klein's dictionary.^[8]
• 1969 – știință-ficțiune “science fiction” in the press.^[9]

Meanings

Noun

1. The fact of knowing about something, of being informed; knowledge;^[10][3][1] cu bună știință “knowingly”;^[10][3][1] spre știință “for information”.^[10][3][1]
2. (dated) conscience.^[10]
3. science: a systematic body of knowledge about nature, society or thought, gained by discovering the laws of phenomena; one branch of it: științele naturii “the natural sciences”.^[10][1]
4. Learning, erudition;^[10] știință de carte “the ability to read and write”;^[10] om de știință “scientist”.^[10]

Word family

• științific
• neștiință
• neștiințific
• înștiința
• pseudoștiință

Related words

• Aromanian shtiintsã
• Latin scientia

References

1. ^ a b c d e f g h i Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. știință
3. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1129
4. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. știință
5. ^ a b Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. știință
6. ^ Nocentini, Alberto; Parenti, Alessandro (2010), l'Etimologico: vocabolario della lingua italiana, Firenze: Le Monnier, p. s.v. scienza
7. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. știință
8. ^ a b Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 444
9. ^ a b Dimitrescu, Florica (1997), Dicționar de cuvinte recente, 2nd ed., București: Logos (with the 3rd ed., 2013, in CLRE), p. s.v. știință
10. ^ a b c d e f g h i DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1095
11. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. știință