învinovăți

Forms

învinovăți (third-person singular present învinovățește, past participle învinovățit) 4th conjugation^[1] The DA records a rare form without the prefix, vinovăți.^[2]

Etymology

It is formed from Romanian în- + vinovat (“guilty”), with the verb suffix ⟨-i⟩.^{[2][3][4][1][5]} The adjective vinovat is from Old Church Slavonic виноватъ (vinovatŭ).^[6][1] The DA compares învinui, a verb of the same meaning formed on vină.^[2]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is Maior's lexicon of 1765.^[5] MDA2 starts with Alexandru Beldiman's translation of Voltaire's Orest (1820): „Însu-mi mă 'nvinovăţesc” “I blame myself”.^[4][2]

Semantic evolution

The DA labels the main sense Transylvanian and gives the senses “to find or declare someone guilty, to accuse” and, reflexive, “to feel or admit oneself guilty”.^[2] Konaki and Negruzzi used it: „Frații mă 'nvinovățesc, prietenii m-au lăsat” “my brothers blame me, my friends have left me”.^[2][7] A rare legal sense, “to become liable to a penalty”, is in the Pravila of 1814: whoever denies a debt „se învinovățeaște să o plătească îndoit” “is bound to pay it double”.^[2][4]

Timeline

• 1765 – first record, in Maior's lexicon.^[5]
• 1814 – the legal sense “to become liable” in a Pravila.^[2]
• 1820 – reflexive mă 'nvinovățesc in Beldiman's Orest.^[4][2]
• 1862 – Pontbriant glosses it “to incriminate, accuse”.^[8]

Meanings

Verb

1. To blame: to consider or declare someone guilty; to accuse.^[3][4][1]
2. (reflexive) To blame oneself, to feel or declare oneself guilty.^[3][2]
3. (reflexive, obsolete) To become liable to a penalty.^[4][2]

Word family

• învinovățire
• învinovățitor

Related words

• vinovat
• vină
• învinui

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f g h i j k Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. învinovăți
3. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 561
4. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1269
5. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. învinovăți
6. ^ DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1199
7. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 689
8. ^ Pontbriant, Raoul de (1862), Dictiunaru romano-francesu, Bucuresci: A. Ulrich / Göttingen: Dieterich, p. 378