Etymology and origin of the Romanian word surprinzător
- Confidence
- Established
- Formation
- Derivation
- First attested
- 1844 More words from the 19th century
- Ultimate origin
- French surprendre
Etymology tree
From the same root
Pronunciation
- /ˌsur.prin.zəˈtor/[1]
Forms
surprinzător m or n (feminine singular surprinzătoare, masculine plural surprinzători, feminine/neuter plural surprinzătoare)[1]
Etymology
It is formed from Romanian surprinde + -ător, from the verb “to surprise” with the agent suffix.[2][3][4][1][5] The verb surprinde is borrowed from French surprendre, conjugated like Romanian prinde.[2][1]
Earliest recorded meaning
MDA2 and DLR date the first record to 1844, in a periodical: „Multe lucruri deosebite, surprinzătoare să pot auzi adeseori din gurile murinzilor” “many strange, surprising things can often be heard from the mouths of the dying”.[2][4]
Semantic evolution
The adjective first meant what causes surprise by being unforeseen or unusual, and by extension what is impressive or astonishing.[4][3] It is also used as an adverb, and before an adjective or adverb joined by de it works as an intensifier, “surprisingly”.[2][6] Scriban (1939) marks it as a neologism.[7]
Timeline
- 1844 – the first record, in a periodical.[2][4]
- 1851 – the verb surprinde in Stamati's dictionary.[2]
Meanings
Adjective
- surprising, unexpected: causing surprise or wonder.[3][2][1]
- Impressive, astonishing, extraordinary.[3][8]
Adverb
Related words
References
- ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
- ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 1073
- ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 1080
- ^ a b c d Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. surprinzător
- ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România
- ^ a b Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne
- ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună
- ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual
Cite this entry
“Surprinzător.” Etymologically, 12 Nov. 2026, etymologically.com/ro/surprinz%C4%83tor. Accessed 12 Nov. 2026.
Last edited on . ·