plămânărică

Forms

plămânărică f (plural plămânărici)^[1] Regional forms are plămănărică, plumânărică, plumărică, plumunărică, pulmănărică and pulmnărică, and an old one is plemânărică;^[2] DEX also gives plămânărea and plumânărică.^[3][4]

Etymology

It is formed from Romanian plămân (“lung”) + -ărică, with a diminutive suffix, after the plant's use against lung diseases, as DEX and Wikționar give it.^[4][2] MDA2 instead forms it from Romanian plămânare + -ică, another folk name of the plant, recorded from 1825.^[3][3] Wiktionary allows both, and notes that ⟨plămânare⟩ may itself go back to Latin pulmōnārius or pulmōnāria.^[1] The noun plămân is from Latin pulmōnem (“lung”).^[1]

Earliest recorded meaning

The first record is Brândză's Prodromul florei române, a list of the plants of Moldavia and Wallachia, of 1879.^[3]

Semantic evolution

The name is a folk name of the lungwort, Pulmonaria officinalis, also called cuscrișor;^[5] MDA2 also gives it for the soft lungwort, Pulmonaria mollissima.^[3][4] Panțu records it in the Banat, beside plumânărică and plumânărea in Transylvania, and gives the French and German names of the plant, pulmonaire and Lungenkraut.^[5]

Timeline

• 1825 – plămânare in the Lexicon de la Buda.^[3]
• 1879 – plămânărică in Brândză's flora.^[3]
• 1929 – Panțu records the Banat and Transylvanian forms.^[5]

Meanings

Noun

1. (botany) lungwort (Pulmonaria officinalis): a herb with a horizontal rhizome, rough hairs and red, violet or rarely white flowers, growing in woods and shady places.^[4][6][1]
2. (rare) Soft lungwort (Pulmonaria mollissima).^[3]

Related words

• plămân
• plămânare
• cuscrișor

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b Wikționar (Romanian Wiktionary), ro.wiktionary.org
3. ^ a b c d e f g h Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 411
4. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 830
5. ^ a b c Panțu, Zach. C. (1929), Plantele cunoscute de poporul român. Vocabular botanic cuprinzând numirile române, franceze, germane și științifice, 2nd ed., București: Editura Casei Școalelor, p. 81
6. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 3, 455