pirat

Forms

pirat m (plural pirați)^[1]

Etymology

It is borrowed from French pirate, as DEX, DLR, MDA2 and Wiktionary give it;^[2] DN and MDN add Italian and Latin pīrāta, and MDN Greek.^{[2][3][4][5][6][1]} French borrowed its word from the Latin in 1213.^[7] The Latin, first in Cicero, is from Ancient Greek πειρατής (peiratḗs, “brigand, sea robber”), an agent noun of πειράω (peiráō, “to try, to attack”), from πεῖρα (peîra, “trial, attempt”).^[7][8][1]

Earliest recorded meaning

The first record is in Vasile Vârnav's 1825 manuscript translation of Muratori's Filosofia moralicească, where pirați is glossed “corsairs, sea robbers”.^[4][3]

Semantic evolution

A periodical of 1829 wrote that the Archipelago had been cleared of pirați sau corsari;^[9] Negulici gave the word in 1848 with Latin pirata.^[3][9] The figurative sense, an unscrupulous man who grows rich by plunder, is in Scriban, who cites “the pirates of the press”.^[10] Later senses are the aircraft hijacker (pirat al aerului), unlicensed radio stations (stație pirat) and, as an adjective, counterfeit recordings.^[2][6][4] In thieves' slang a pirat is a policeman.^[11]

Timeline

• 1825 – pirați in Vârnav's translation of Muratori.^[4][3]
• 1829 – pirați sau corsari in a periodical.^[3]
• 1848 – in Negulici's dictionary of neologisms.^[9]

Meanings

Noun

1. A pirate, sea robber, corsar.^[2][4][1]
2. pirat al aerului: an air pirate, a hijacker.^[2][12]
3. (figurative) An unscrupulous person who grows rich by plunder or robbery.^[2][10]
4. (slang) A policeman.^[11]

Adjective

1. Illegal, unlicensed, clandestine: stație pirat “pirate radio station”, navă pirată “pirate ship”.^[6][5]
2. (of recordings) counterfeit.^[4]

Related words

• piraterie
• Latin pīrāta

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic
3. ^ a b c d e Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. pirat
4. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 387
5. ^ a b Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România
6. ^ a b c Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual
7. ^ a b Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
8. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
9. ^ a b c Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București
10. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună
11. ^ a b Volceanov, George (2007), Dicționar de argou al limbii române, București: Niculescu
12. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional