petrecere

Forms

petrecere f (plural petreceri)^[1]

Etymology

It is formed from Romanian petrece + -re, the long infinitive of the verb used as a noun.^{[1][2][3][4][5]} The verb petrece continues Vulgar Latin *pertrāiciō, from Latin per- and trāiciō (“to throw across, carry over”), with the first /r/ lost by dissimilation.^[6][1][4] It survives south of the Danube: Aromanian pitrec and Megleno-Romanian pitrec.^[6]

Earliest recorded meaning

Candrea's glossary of the Psaltirea Scheiană (c. 1573–1578) lists the noun with the sense “dwelling”.^[7] Tiktin's first date is about 1580, in a 16th-century gloss.^[5] Gaster's chrestomathy of old texts glosses it “life”, “death”, “dwelling” and “going astray”.^[8] MDA2's first record is Miron Costin, in the sense “funeral procession”: „Cu mare petrecere aduc mortul la biserică” “with a great procession they bring the dead man to the church”.^[4][2]

Semantic evolution

The noun followed the many senses of the verb.^[2] The old language used it for a stay or sojourn, for one's life and conduct (Dosoftei's Viața și petrecerea svinților, “the life and conduct of the saints”), for death, and for accompanying someone on the way: Nicolae Costin wrote that a prince „nice petrecerea lui n-au vrut să primească” “would not even accept an escort”.^[5][2] From the escort came the funeral procession, and in Moldova the funeral meal.^[4][2] The old bilet de liberă petrecere was a passport.^[9]

The sense “pastime, amusement” is in the Lexicon de la Buda of 1825, which glosses Hungarian időtöltés and German Zeitvertreib.^[10] Pisone's dictionary of 1865 still gives four senses: an escort, a funeral, social intercourse and a merry feast.^[11] Today it is mainly “party, celebration”, with recent compounds such as petrecere-surpriză “surprise party”.^[3][12]

Timeline

• c. 1573-1578 – in the Psaltirea Scheiană, in the sense “dwelling”.^[7]
• c. 1580 – in a 16th-century gloss.^[5]
• 1660 – in a Slavonic–Romanian lexicon, glossing a Slavonic word for “abode”.^[13]
• 1688 – “death”, in the preface of the Bucharest Bible.^[2][5]
• 1825 – “pastime” in the Lexicon de la Buda.^[10]
• 1865 – Pisone gives “escort”, “funeral”, “intercourse” and “merry feast”.^[11]

Meanings

Noun

1. The spending of one's life or time in a certain way or place; way of life; in the plural, one's deeds.^[3]
2. A pleasant way of passing time; amusement, entertainment;^[3] Petrecere frumoasă! “Have a good time!”^[3]
3. A party: a gathering of friends or relatives with food and music, for a celebration or for fun: Am fost la o petrecere de ziua ei. “We went to her birthday party.”^[3][14]
4. (dated) The accompanying of someone on the way; a funeral procession;^[4] (regional, Moldova) a funeral meal.^[4]

Related words

• petrece
• petrecanie
• trece

Usage notes

Om de petrecere is someone cheerful and good company.^[3]

References

1. ^ a b c d Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. petrecere
3. ^ a b c d e f g DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 810
4. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 2, 362
5. ^ a b c d e Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. petrecere
6. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. petrece
7. ^ a b Candrea, I.-A. (1916), Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, vol. II: Glosarele, București: Socec, p. 353
8. ^ Gaster, M. (1891), Chrestomatie română: texte tipărite și manuscrise (sec. XVI–XIX), dialectale și populare, cu o introducere, gramatică și un glosar româno-francez, vol. II, Leipzig: Brockhaus / București: Socec
9. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 974
10. ^ a b Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 502
11. ^ a b Pisone, Domițian (1865), Dictionariu românescu, latinescu, germanescu și francescu, lucrat după sistemul Lexiconului de Buda, București: Typografia Ioann Weiss, p. 292
12. ^ Dimitrescu, Florica (1997), Dicționar de cuvinte recente, 2nd ed., București: Logos (with the 3rd ed., 2013, in CLRE), p. s.v. petrecere
13. ^ Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. petrecere
14. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. petrecere