marțial

Forms

marțial m or n (feminine singular marțială, masculine plural marțiali, feminine/neuter plural marțiale)^[1] An old, rare variant is marțiale.^[2][3] Negulici's vocabulary of 1848 prints it marцial in the transitional alphabet, and Costinescu's dictionary of 1870 marţialŭ.^[4][5]

Etymology

It is borrowed from French martial, with Italian marziale as a second model.^{[6][2][3][7][8]} Scriban derived it from Latin directly.^[9] French borrowed it around 1355 from Latin mārtiālis (“of Mars”), the adjective of the name of Mars, the god of war.^[10][1]

Earliest recorded meaning

The first record is Negulici's vocabulary of 1848, which explains aer, înfățișare marțială as a warlike air, the look of a brave soldier.^[4][3]

Semantic evolution

In the 19th century the word meant soldierly, warlike, as in Negulici and Costinescu.^[4][5] Caragiale's little major who blocks a door “striking a very martial pose” shows the drift towards a stiff, solemn bearing, and that sense comes first in DEX.^[2][6] The DLR marks the plain military sense as rare today.^[2] Curte marțială “court martial” and lege marțială “martial law” are in Șăineanu in 1929 and CADE in 1931.^[11][12] In French both phrases were 18th-century anglicisms, cour martiale from 1765 and loi martiale from 1789, and arts martiaux (about 1960) translates English martial arts.^[10] DEX 1998 does not have arte marțiale;^[13][6] DEX 2009 adds it.^[13][6]

Timeline

• 1848 – marцial in Negulici's vocabulary, the first record.^[4][3]
• 1870 – marţialŭ “soldierly, chivalrous” in Costinescu.^[5]
• 1929 – curte marțială and lege marțială in Șăineanu.^[11]
• 1978 – the chemical sense “containing iron” in the third edition of DN.^[3]
• 2009 – arte marțiale in DEX.^[6]

Meanings

Adjective

1. (literary) solemn and grave; imposing: un aer marțial.^[6][14]
2. Soldierly, military; of war;^[6][3] curte marțială “court martial”, lege marțială “martial law”.^[6][3]
3. arte marțiale: the martial arts, fighting techniques and sports from Japan and China such as judo and karate.^[6]

Adverb

1. In a martial way, solemnly: A defilat marțial prin fața tribunei.^[3][9]

Related words

• marțian

Usage notes

It is pronounced with -ți-al in two syllables.^[6] A second marțial, a chemical and medical term meaning “containing iron” (carență marțială “iron deficiency”), came from French in the 20th century and is recorded from 1978.^[3][15] In French it goes back to alchemy, which linked iron, the metal of weapons, with Mars.^[10]

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. marțial
3. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1437
4. ^ a b c d Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București
5. ^ a b c Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci
6. ^ a b c d e f g h i j DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 621
7. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România
8. ^ Costăchescu, Adriana; Dincă, Daniela; Dragoste, Ramona; Popescu, Mihaela; Scurtu, Gabriela (2009–2010), Dicționar de împrumuturi lexicale din limba franceză (DILF), 2 vols., Craiova: Universitaria
9. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 778
10. ^ a b c Rey, Alain, ed. (1992), Dictionnaire historique de la langue française, Paris: Le Robert
11. ^ a b Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 386
12. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească
13. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (1998), Dicționarul explicativ al limbii române, 2nd ed., București: Univers Enciclopedic, p. 601
14. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 3, 22
15. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual