liniște

Forms

liniște f (uncountable)^[1] Old texts also have linește; a rare stress liniște on the second syllable and an old genitive liniștei are recorded too: „Setea liniștei eterne” “the thirst for eternal stillness” (Eminescu).^[2]

Etymology

It is formed from Romanian lin + -iște, on the adjective meaning “calm, gentle”.^{[3][4][5][2][1]} Ciorănescu calls the suffix Slavic and thinks the word a learned formation rather than a purely popular one.^[3] The adjective is from Latin lēnis (“soft, gentle”), perhaps through a popular variant Vulgar Latin *lēnus.^[3] Older dictionaries took the noun straight from lēnitās (“gentleness”): the Lexicon of Buda in 1825 and Pontbriant in 1862.^[6][7]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is in Eustratie's Pravila of 1632, with the sense “stillness, quiet”.^[8] In Varlaam's Cazania of 1643 it is the calm of the weather on a spring day, „linişte mare într-această zi”, and also peace of mind: misers „n-au linişte în gând” “have no peace in their thoughts”.^[2][4]

Semantic evolution

The DLR orders the senses from the calm of nature (still weather, a calm sea) to the absence of noise and to peace of mind and a quiet life; poets also used it for the eternal rest of death.^[2] The 17th-century Slavonic–Romanian lexicons gloss it with words for silence and stillness, such as безмолвие and тишина.^[9] In the Apuseni Mountains (Scărișoara) the word also names a water plant, mătasea-broaștei.^[2][10]

Timeline

• 1632 – in Eustratie's Pravila, the first record.^[8]
• 1643 – “calm weather” and “peace of mind” in Varlaam's Cazania.^[2][4]
• 1649 – in Mardarie's Slavonic–Romanian lexicon.^[9]
• 1688 – used 19 times in the Bucharest Bible.^[11]
• 1801 – linişte “tranquillity” in Klein's dictionary.^[12]

Meanings

Noun

1. silence, absence of noise; calm, stillness of the weather or the sea: În sală se făcu liniște.^[5][13]
2. A state of mind free of worry or turmoil; peace, tranquillity: Abia acasă și-a găsit liniștea. The phrase în liniște means “quietly, undisturbed”.^[5][4]
3. A quiet life without agitation.^[4]

Word family

• liniști
• neliniște

Related words

• lin

References

1. ^ a b c Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. liniște
3. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. lin
4. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1373
5. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 594
6. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 355
7. ^ Pontbriant, Raoul de (1862), Dictiunaru romano-francesu, Bucuresci: A. Ulrich / Göttingen: Dieterich, p. 407
8. ^ a b Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. liniște
9. ^ a b Ungureanu, Mădălina; Gînsac, Ana-Maria; Moruz, Alexandru (eds.), eRomLex: The First Romanian Bilingual Dictionaries (17th century), Iași: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, https://scriptadacoromanica.ro, p. s.v. liniște
10. ^ Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. liniște
11. ^ Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii vechi și a ceii noao leage, București, 1688 (ed. 1988, tricentennial edition), p. Job 34:29
12. ^ Gáldi, László (ed.) (1944), Samuel Klein: Dictionarium valachico-latinum. Primul dicționar al limbii române, Budapest: Királyi Magyar Pázmány Péter Tudományegyetemi Román Intézet (Klein's dictionary of 1801, with Gáldi's etymological study), p. 391
13. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 765