lături

Forms

lături f pl (plural only)^[1] The singular lătură (also lăture) is rare;^[2][3] Anton Pann's proverb has it: „La vreme de nevoie, fiece latură stinge focul” “in time of need any dishwater puts out the fire”.^[2][3]

Etymology

It is inherited from Vulgar Latin *lavatūra (“washing water”) in the plural, *lavatūrae, a derivative of Latin lavō (“to wash”); the singular is lătură “dishwater”.^[4][2][5][3] Ciorănescu cites Pușcariu, Candrea and Densusianu, the REW and the DA for this etymology.^[4] Romanian uses the word mostly in the plural.^[5][6]

It survives south of the Danube as Aromanian lătură, used in the plural.^[4][7][8] Its Romance cognates are Italian lavatura, Occitan lavadura, Spanish lavadura, Portuguese lavadura and French lavure.^[4][9] Philippide compared Albanian ljatirë.^[4]

DEX calls this etymon probable and allows a formation on the verb la “to wash”, which continues the same Latin verb.^[6][10] Scriban, Șăineanu and the regional dictionaries follow the Latin derivation.^[11][12][13]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is the singular lătură “dishwater” in a text of 1703.^[2] MDA2 takes its first record from Dimitrie Cantemir's Istoria ieroglifică, where the plural lăturile occurs.^[5] The DA's earliest dated quotation of the plural is from a document of 1793 published by Iorga: „O gaură în zid pă unde se varsă lăturile” “a hole in the wall through which the slops are poured out”.^[3]

Semantic evolution

The word first names water that has served for washing: dishes, clothes or a person.^[3][6] Because such water, with the scraps of the kitchen, was given to pigs, it came to mean pig swill; an almanac of 1814 speaks of „Lături din tărițe sau din făină făcute” “slops made of bran or of flour”.^[3] Figuratively it is badly cooked, tasteless food: Costinescu's dictionary of 1870 already gives this sense, and Alecsandri wrote „În locul acestor lături, vei face o ihnea cu ceapă” “instead of these slops you will make a stew with onions”.^[14][3][15] MDA2 adds two regional senses: a weak, poor wine, and in Transylvania the residue left in the still after fruit has been boiled for țuică.^[5]

In Transylvania and the Banat a vessel for slops is a lăturar.^[4][3] A verb lături, recorded in Oltenia, means “to wash clothes badly, in dirty water”.^[4][16][5] A proverb warns that „Cine se amestecă în lături, îl mănâncă porcii” “whoever mixes with the slops gets eaten by the pigs”.^[3][15]

Timeline

• 1703 – lătură “dishwater”, the first record.^[2]
• 1705 – lăturile in Cantemir's Istoria ieroglifică, MDA2's first record.^[5]
• 1793 – lăturile “the slops” in a document published by Iorga.^[3]
• 1814 – slops of bran or flour as pig feed, in an almanac.^[3]
• 1825 – lături with the Latin gloss eluvies in the Buda lexicon.^[17]
• 1870 – the figurative sense “tasteless food” in Costinescu's dictionary.^[14]

Meanings

Noun

1. Dirty water left after washing dishes or clothes, or in which someone has washed; slops, dishwater.^[6][5][1]
2. Scraps of food soaked in water and given to pigs; swill.^[6][5][18]
3. (figurative, derogatory) Badly cooked, tasteless, unappetizing food.^[6][19]
4. (regional) A weak wine of poor quality; in Transylvania, the residue left in the still after fruit is boiled for brandy.^[5]

Word family

• lăturar

Related words

• la
• spălătură
• Aromanian lătură

Usage notes

The singular lătură is rare, and DEX lists the word under it, “mostly in the plural”.^[6] The homograph lături, a plural of latură “side”, survives in phrases such as în lături “aside” and pe de lături “alongside, indirectly”; it has its own etymology.^[20][21]

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. lătură
3. ^ a b c d e f g h i j k Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. lături
4. ^ a b c d e f g Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. lătură
5. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1329
6. ^ a b c d e f g DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 581
7. ^ Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 622
8. ^ Pascu, Giorge (1925), Dictionnaire étymologique macédoroumain, 2 vols. (I: Les éléments latins et romans; II: Les éléments grecs, turcs, slaves, albanais, germaniques, magyars, néologismes, créations immédiates, obscurs), Iași: Cultura Națională, p. 1, 106
9. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter, p. 4953
10. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (1998), Dicționarul explicativ al limbii române, 2nd ed., București: Univers Enciclopedic, p. 563
11. ^ Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 733
12. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 358
13. ^ Ștef, Dorin (2021), Dicționar de regionalisme și arhaisme din județul Maramureș, 3rd ed., Baia Mare, p. s.v. lături
14. ^ a b Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 2, 20
15. ^ a b Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 735
16. ^ Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. lături
17. ^ Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 345
18. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. lături
19. ^ Breban, Vasile (1980), Dicționar al limbii române contemporane de uz curent, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 315
20. ^ Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. latură
21. ^ DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 578