joacă

Forms

joacă f (uncountable)^[1] Old Moldavian texts write it gioacă: „feace o gioacă cu alți cuconi lângă marginea mării” “he played a game with other boys by the seashore” (Dosoftei).^[2][3] Cantemir has the variant gioaică: „prindea muștele nu pentru hrană, ce pentru gioaică” “he caught flies not for food but for play”.^[3][4] In the Moldovan Cyrillic alphabet the word was written жоакэ.^[1]

Etymology

It is a back-formation from Romanian juca (“to play”), made from the verb without a suffix.^[5][4][2][1] DEX, MDA2, DA/DLR, Tiktin and Wiktionary all take it from the verb.^[5][6][4][1] Scriban derives it from the noun joc instead.^[7]

The verb is inherited from Vulgar Latin *iocō (“to play, joke”), a popular active form that replaced the deponent Latin iocor;^[8][1] Romance has the same verb in Italian giocare, French jouer, Spanish jugar and Portuguese jogar.^[8][1]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to 1683, in Dosoftei, where a boy plays a game with other children by the sea.^[2] The DA/DLR marks the word as Moldavian at first and defines it as a game, a children's amusement, a joke or a trifle.^[4]

Semantic evolution

From “play, a game” the word came to mean something not to be taken seriously: a joke, a trifle, an easy thing.^[4][6] Joacă de copil (or de copii) is something very simple;^[6][4] Camil Petrescu writes that the war that has been remains like o joacă de copii.^[6][4] The phrase în joacă means “in jest”.^[6][9] Gaster's glossary of old texts gives the word the sense “dance”, matching the verb's sense “to dance”.^[10][8]

Proverbs warn that play turns rough: joaca aduce tărbacă, recorded by Zanne, says that merrymaking often ends in a fight, and Scriban quotes joaca sparge cojoaca.^[4][6][7] Modern dictionaries define it as play, a carefree children's amusement.^[5][11]

Timeline

• 1683 – gioacă “game” in Dosoftei, the first record.^[2]
• 1891 – Gaster's glossary of old texts records the noun with the sense “dance”.^[10]
• 1929 – Șăineanu defines it as a game and takes it from the verb.^[12]
• 1958 – the DLRM gives it as a postverbal noun of juca.^[13]

Meanings

Noun

1. play, a game; a carefree children's amusement: Copiii au ieșit la joacă în curte.^[5][11][1]
2. A joke; something done in jest: în joacă “in jest, playfully”.^[6][9]
3. Something very easy, a trifle: joacă de copil “child's play”.^[6][4]
4. (dated) A toy.^[6][4]

Related words

• juca
• joc
• jucărie

References

1. ^ a b c d e f g h Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. joacă
3. ^ a b Costinescu, Mariana; Georgescu, Magdalena; Zgraon, Florentina (1987), Dicționarul limbii române literare vechi (1640–1780): termeni regionali, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 1, 162
4. ^ a b c d e f g h i j Academia Română (1965–2010), Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, tom I–XIX, București: Editura Academiei Române, p. s.v. joacă
5. ^ a b c d DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 566
6. ^ a b c d e f g h i Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1286
7. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 716
8. ^ a b c Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. juca
9. ^ a b Dima, Eugenia (coord.) (2007), Dicționar explicativ ilustrat al limbii române, Chișinău: Arc / Gunivas, p. s.v. joacă
10. ^ a b Gaster, M. (1891), Chrestomatie română: texte tipărite și manuscrise (sec. XVI–XIX), dialectale și populare, cu o introducere, gramatică și un glosar româno-francez, vol. II, Leipzig: Brockhaus / București: Socec, p. s.v. joacă
11. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. joacă
12. ^ Șăineanu, Lazăr (1929), Dicționar universal al limbei române, 6th ed., Craiova: Scrisul Românesc, p. 349
13. ^ Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. s.v. joacă