grație

Forms

grație f (plural grații)^[1] Negulici's dictionary of 1848 spells it in the transitional alphabet гraцie.^[2] A folk song of Maramureș has the regional form grațâie: „Atâta grațâie-m daț'” “give me just this much respite”.^[3]

Etymology

It is borrowed from Latin grātia (“favour, goodwill; thanks”), a learned loan, as DER, DEX, the DA and Wiktionary state it.^[4][5][6][1] MDA2 names Italian grazia as a second source, and Tiktin says the Latin word may also have come in through other languages.^[7][8] DER dates the borrowing to the 19th century, while Tiktin has a record of 1695.^[4][8]

The Latin word is formed from grātus (“pleasing”) with the suffix -ia.^[1] The prepositional use with the dative, “thanks to someone”, grew out of the noun.^[7][5][6]

Earliest recorded meaning

Tiktin dates the first record to 1695.^[8] The Lexicon de la Buda (1825) glosses it as mercy, gift and divine grace, and as the pardon of a punishment, such as a death sentence.^[9]

Semantic evolution

Negulici's dictionary of 1848 gives favour and goodwill, pardon, the help of God that moves a person to good, beauty and ease of movement, manner and speech, and thanks, as in a da grație lui Dumnezeu “to give thanks to God”.^[2] In the 19th-century writers the sense of charm and gracefulness became the main one: Negruzzi writes of „grațiele fecioarei” “the maiden's graces”, and Alexandrescu of „grația zâmbirii” “the grace of the smile”.^[6][10] The DA notes that this sense was not used of men.^[6]

The legal sense, a pardon granted for a punishment, gave the phrase termen de grație and the verb grația “to pardon”.^[6][11] In the mountains of Bukovina, n-am grație la dânsul and să am grație, Domnule! had become popular expressions, according to Marian.^[6] In Maramureș the word means “mercy”, “respite” and “freedom”.^[3]

Built with the dative, the noun came to mean “thanks to”: the DA quotes grație Domnului from the Uricariul and grație întâmplării from Maiorescu.^[6] Scriban explains it as “thanking, through the help of someone”.^[11] Tiktin and MDA2 class this use as a preposition.^[8][7]

Timeline

• 1695 – the first record, according to Tiktin.^[8]
• 1825 – glossed as mercy, divine grace and pardon in the Lexicon de la Buda.^[9]
• 1848 – favour, pardon, divine help, gracefulness and thanks in Negulici's dictionary.^[2]
• 1872 – „grațiele fecioarei” in the edition of Costache Negruzzi's works, MDA2's first record.^[7][6]
• 1886 – din grația lui Dumnezeu “by the grace of God” and grații “the Graces” in Barcianu.^[12]

Meanings

Noun

1. grace, charm: the delicacy and refinement shown in movements and bearing; the special appeal of someone or something.^[5][7] Cele trei grații are the three goddesses of Roman mythology who personified feminine beauty and charm.^[5][7]
2. (pejorative) A face grații: to try to look charming with affected gestures; also, to show displeasure without cause, to be fussy.^[5][7]
3. Goodwill, favour that someone enjoys: a intra în grațiile cuiva “to win someone's favour”.^[5][13]
4. (religion) A gift of God for a person's salvation; har.^[5][7] Anul de grație is an emphatic formula placed before a year.^[5][7]
5. (dated, law) pardon of a punishment; grațiere.^[7][13]

Preposition

1. (with the dative) thanks to, owing to: Grație ajutorului lor, am terminat la timp.^[5][7][1]

Related words

• gratifica
• gratis
• gratitudine
• grația
• grațios
• grațiere
• gratuit
• Latin grātia

Usage notes

The preposition takes the dative, like datorită and mulțumită, which DEX and NODEX give as its synonyms: grație vremii frumoase “thanks to the fine weather”.^[5][14] Lovitură de grație is the final blow that brings an end.^[15][14]

References

1. ^ a b c d e f Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. grație
3. ^ a b Ștef, Dorin (2021), Dicționar de regionalisme și arhaisme din județul Maramureș, 3rd ed., Baia Mare, p. s.v. grație
4. ^ a b Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. grație
5. ^ a b c d e f g h i j DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 447
6. ^ a b c d e f g h Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. grație
7. ^ a b c d e f g h i j k Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 1017
8. ^ a b c d e Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. grație
9. ^ a b Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu quare de mai mulți autori, în cursul a trideci și mai multor ani s-au lucrat (1825), Buda: Typographia Universității (the Lexicon of Buda, ed. Petru Maior et al.), p. 243
10. ^ Macrea, Dimitrie; Petrovici, Emil (coord.) (1955–1957), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 4 vols., București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 2, 407
11. ^ a b Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 1, 572
12. ^ Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 257
13. ^ a b Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. s.v. grație
14. ^ a b Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. grație
15. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. grație