femelă

Forms

femelă f (plural femele)^[1]

Etymology

It is borrowed from French femelle and Latin fēmella, as DEX, the DLRM and the DN give it.^[2][3][4] MDA2 and Wiktionary name only French.^[5][1] The French word comes from Old French femele, from the Latin, which is a diminutive of fēmina (“woman”) and meant “a woman, girl”.^[1][6] Its Romance relatives include Catalan femella and Occitan femèla.^[1][7]

Earliest recorded meaning

Negulici's dictionary of neologisms (1848) has it, with a variant femină, for the female among animals.^[8] Barcianu's dictionary of 1886 glosses it with German Weibchen.^[9]

Semantic evolution

The word has kept the zoological sense;^[2] DEX also uses it as an adjective of plant organs that bear the fruit.^[2] Figuratively, MDA2 records it for a sensual woman.^[5]

Timeline

• 1848 – in Negulici's dictionary of neologisms.^[8]
• 1886 – in Barcianu's Romanian–German dictionary.^[9]
• 1931 – CADE marks it as a neologism from French.^[10]

Meanings

Noun

1. A female animal: Femela ursului își apără puii.^[2][5]
2. (figurative) A sensual woman.^[5]
3. (adjectival) Of plant organs: producing the fruit.^[2][5]

Related words

• French femelle
• Latin fēmina

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 387
3. ^ Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. s.v. femelă
4. ^ Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. femelă
5. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 892
6. ^ Glare, P. G. W., ed. (2012), Oxford Latin Dictionary, 2nd ed., Oxford: Oxford University Press
7. ^ Meyer-Lübke, Wilhelm (1935), Romanisches etymologisches Wörterbuch, 3rd ed., Heidelberg: Winter
8. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București
9. ^ a b Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic
10. ^ Candrea, I.-A.; Adamescu, Gh. (1926–1931), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, București: Cartea Românească