crimă

Forms

crimă f (plural crime)^[1]

Etymology

It is borrowed from French crime, from Latin crimen (“accusation, charge”).^{[2][3][4][5][1]} MDA2 names the Latin word beside the French one, and an old neuter variant kept the Latin form unchanged.^[6][7][8] Graur places the Latin noun in the family of cernō (“to sift, distinguish”), with the first sense “what serves to decide”;^[9][1] Wiktionary traces it to Proto-Indo-European *krey- (“sieve”).^[9][1]

Aromanian has an older word of the same form, crimă (“sin; a great number”);^[3][10] Pascu took it as the direct continuation of the Latin word.^[3][10]

Earliest recorded meaning

Tiktin's first record is from 1794.^[8] DELR dates the word to 1815, under the variant crimen, and MDA2 to a document printed in the Uricariul, before 1848.^[7][6] The DA quotes that document: „această crimă... va feșteli foile istoriei” “this crime will stain the pages of history”.^[4]

Semantic evolution

The adjective criminal is older than the noun: DELR dates it to 1736, from Latin criminālis and French criminel; the old neuter criminal “criminal court” of 1807 follows French and German.^[7][3] Negulici's dictionary of 1848 defines the noun as a deed against the laws.^[11] In modern use it is a grave offence, specifically murder, and in law the phrases crimă de război “war crime” and crimă contra umanității “crime against humanity”.^[2][12] More loosely it is any wicked act condemned by society.^[6][5]

Timeline

• 1794 – the first record of the noun.^[8]
• 1807 – criminal “criminal court”.^[7]
• 1815 – the variant crimen.^[7]
• before 1848 – crimă in a document of the Uricariul.^[6][4]
• 1848 – defined in Negulici's dictionary of neologisms.^[11]

Meanings

Noun

1. A grave crime, an offence that the law punishes most severely; specifically murder: Poliția cercetează o crimă.^[2][1]
2. (law) In phrases: crimă de război “war crime”, crimă contra umanității “crime against humanity”.^[12][6]
3. A wicked act condemned by society; a sin.^[6][5]

Word family

• criminal
• criminalist
• criminalistică
• criminalitate
• criminaliza
• criminolog
• criminologie
• incrimina

Related words

• Latin crimen

References

1. ^ a b c d e Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 250
3. ^ a b c d Ciorănescu, Alexandru (1958–1966), Diccionario etimológico rumano, La Laguna: Universidad de La Laguna (Romanian ed.: Dicționarul etimologic al limbii române, București: Saeculum, 2001), p. s.v. crimă
4. ^ a b c Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. crimă
5. ^ a b c Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. crimă
6. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 549
7. ^ a b c d e Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. crimă
8. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. crimă
9. ^ a b Graur, Alexandru (1980), Cuvinte înrudite, București: Editura Științifică și Enciclopedică, p. 31
10. ^ a b Papahagi, Tache (1963), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 311
11. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. 109
12. ^ a b Marcu, Florin; Maneca, Constant (1986), Dicționar de neologisme, 3rd ed., București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. s.v. crimă