atractiv

Forms

atractiv m or n (feminine singular atractivă, masculine plural atractivi, feminine/neuter plural atractive)^[1]

Etymology

It is borrowed from French attractif, itself borrowed from Latin, according to DELR, Tiktin and the DLRM.^[2][3][4] For the DA and Scriban it is borrowed from Latin attractivus directly, and DEX, MDA2 and the neologism dictionaries name both.^{[5][6][7][8][9]} The Latin adjective is formed on attrahō (“to draw toward”), from ad- and trahō (“to pull”).^[2][1] DELR places it in the family of atrage, with atracție from French attraction.^[2]

Earliest recorded meaning

The first record, about 1832, is in Golescu's Condica, with the sense “that attracts”.^[2][3]

Semantic evolution

The adjective first had a physical sense, “having the power of attraction”: Negulici in 1848 defines it as “that attracts”, and Costinescu, Barcianu and Scriban give phrases such as putere atractivă “power of attraction” and the attractive force of a magnet.^{[10][11][12][6]} Scriban also notes a figurative sense, “likeable”.^[6] DELR says that today it is used only figuratively, for what is appealing or captivating.^[2][7]

Timeline

• c. 1832 – the first record, in Golescu's Condica.^[2][3]
• 1848 – attractiv “that attracts” in Negulici.^[10]
• 1870 – attractivŭ in Costinescu.^[11]
• 1886 – putere atractivă “power of attraction” in Barcianu.^[12]

Meanings

Adjective

1. attractive, appealing, captivating.^[7][4][13]
2. (physics, dated) Exerting attraction: forță atractivă “attractive force”.^[6][5]

Related words

• atrage
• atracție
• atrăgător
• French attractif

References

1. ^ a b Wiktionary, the free dictionary, https://en.wiktionary.org
2. ^ a b c d e f Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2011–), Dicționarul etimologic al limbii române (DELR), vol. I: A–B (2011), vol. II: C (2015–2018), București: Editura Academiei Române; continued online at delr.lingv.ro, p. s.v. atractiv
3. ^ a b c Tiktin, Hariton (2000–2005), Rumänisch-deutsches Wörterbuch, 3rd ed., revised by Paul Miron and Elsa Lüder, 3 vols., Cluj-Napoca: Clusium, p. s.v. atractív
4. ^ a b Academia Republicii Populare Romîne (1958), Dicționarul limbii romîne moderne, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne, p. 53
5. ^ a b Academia Română (1913–1949), Dicționarul limbii române (DA), ed. Sextil Pușcariu, tom I (A–B, C, D–De) and tom II (F–I, J–Lojniță), București: Socec / Universul / Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului; page scans at cflr-scans.solirom.ro, p. s.v. atractiv
6. ^ a b c d Scriban, August (1939), Dicționaru limbii românești (etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iași: Presa Bună, p. 135
7. ^ a b c DEX (2009), Dicționarul explicativ al limbii române [Explanatory dictionary of the Romanian language], Bucharest: Editura Univers Enciclopedic, p. 72
8. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2010), Micul dicționar academic, 2nd ed., 4 vols., București: Univers Enciclopedic Gold, p. 1, 125
9. ^ Marcu, Florin (2000), Marele dicționar de neologisme, București: Saeculum Vizual, p. s.v. atractiv
10. ^ a b Negulici, I. D. (1848), Vocabular romînesc de toate vorbele streine întroduse pînă acum în limba romînească și de toate cuvintele ce s-ar mai putea introduce încă, București, p. s.v. atractiv
11. ^ a b Costinescu, Ion (1870), Vocabularu romano-francesu, 2 vols., Bucuresci, p. 1, 82
12. ^ a b Barcianu, Sava Popovici (1886), Dicționar român-germân și germân-român, revised by D. P. Barcianu, part I: român-germân, Sibiu: Institut tipografic, p. 44
13. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (2002), Noul dicționar explicativ al limbii române, București: Litera Internațional, p. s.v. atractiv